Aveam si eu 6-7 ani ( sper sa nu gresesc ) , o varsta la care nu stiam de Facebook,Messenger,Blogg,Hai Cinci si alte site-uri de socializare,mai pe scurt,nu stiam ce-i ala INTERNET.
Erau zilele alea in care eram imbracati cu ce ne venea in mana (sau cu ce ne imbraca mama), cand plecam dimineata de-acasa in zilele de vara si ne-ntorceam abia seara .
Toate bune si frumoase,pana in ziua in care,copii fiind ,plini de energie , ne-am adunat la partida de fotbal de seara ( era ceva obisnuit,nu dormeam bine noaptea daca trecea o zi in care sa nu jucam fotbal,fie ca ploua,ningea sau era vreme buna).
Fiind de aceeasi varsta cu Florin,actualul meu coleg de banca din liceu(si cata vreme a trecut,dar suntem tot prieteni) ne-am luat la tranta,ce-am facut,ce n-am facut,l-am trantit in iarba , fapt ce l-a determinat pe fratele sau , mai mare cu patru ani ca noi ,sa ma alerge pe tot terenu' pana m-a trantit.(Ce bine era daca stiam si eu pe-atunci proverbu' ala : " ce tie nu-ti place,altuia nu-i face ").
Dupa acea tranta incepusem sa plang,toata fata imi era acoperita cu lacrimi ( totusi,atunci nu cred ca era zi in care nu plangeam,acum daca un parinte isi aude copilu' plangand,are impresia ca-si da ultima suflare,dar pentru noi,era ceva obisnuit), clavicula mea era fracturata.
Parca si-acum tin minte clipele in care Ovidiu Bun,vecinul meu in acea vreme,m-a dus acasa cu bicicleta...Nu era o durere insuportabila,eu nici nu stiam daca era rupta clavicula sau daca era o simpla lovitura. A doua zi,parintii m-au dus la doctor,ce sa vezi...Doctorul imi da ceva unguent pentru dureri de articulatii si muschi ( ceva in gen Ben-gay din zilele noastre).Va dati seama ce doctor...Dupa cateva ore,dupa un control medical mai amanuntit facut de un alt doctor, s-a constatat ca clavicula mea,chiar era rupta.
Au urmat trei saptamani groaznice,stateam doar in pat,nu puteam sa mai ies cu prietenii pe-afara,nu puteam sa ma mai joc,aveam voie decat sa stau intins si plin de bandaje... :\. Avand in vedere ca si-atunci aveam aceeasi prieteni care-i am si-acum,vizitele lor zilnice din acea vreme,mi-au facut acele trei saptamani mai scurte.
Chiar daca nu am copilarit cu laptopul pe genunchi,cu Iphone 3,4 sau 5,cu Adidas,Nike,Puma si ochelari de soare Ray Ban, am avut o copilarie frumoasa si de neuitat.
Si sincer sa fiu,nu mi-as schimba acea copilarie,chiar daca as putea.
Pentru mine au fost unele dintre cele mai frumoase momente din viata,momente de care mi-aduc aminte cu drag.
Erau zilele alea in care eram imbracati cu ce ne venea in mana (sau cu ce ne imbraca mama), cand plecam dimineata de-acasa in zilele de vara si ne-ntorceam abia seara .
Toate bune si frumoase,pana in ziua in care,copii fiind ,plini de energie , ne-am adunat la partida de fotbal de seara ( era ceva obisnuit,nu dormeam bine noaptea daca trecea o zi in care sa nu jucam fotbal,fie ca ploua,ningea sau era vreme buna).
Fiind de aceeasi varsta cu Florin,actualul meu coleg de banca din liceu(si cata vreme a trecut,dar suntem tot prieteni) ne-am luat la tranta,ce-am facut,ce n-am facut,l-am trantit in iarba , fapt ce l-a determinat pe fratele sau , mai mare cu patru ani ca noi ,sa ma alerge pe tot terenu' pana m-a trantit.(Ce bine era daca stiam si eu pe-atunci proverbu' ala : " ce tie nu-ti place,altuia nu-i face ").
Dupa acea tranta incepusem sa plang,toata fata imi era acoperita cu lacrimi ( totusi,atunci nu cred ca era zi in care nu plangeam,acum daca un parinte isi aude copilu' plangand,are impresia ca-si da ultima suflare,dar pentru noi,era ceva obisnuit), clavicula mea era fracturata.
Parca si-acum tin minte clipele in care Ovidiu Bun,vecinul meu in acea vreme,m-a dus acasa cu bicicleta...Nu era o durere insuportabila,eu nici nu stiam daca era rupta clavicula sau daca era o simpla lovitura. A doua zi,parintii m-au dus la doctor,ce sa vezi...Doctorul imi da ceva unguent pentru dureri de articulatii si muschi ( ceva in gen Ben-gay din zilele noastre).Va dati seama ce doctor...Dupa cateva ore,dupa un control medical mai amanuntit facut de un alt doctor, s-a constatat ca clavicula mea,chiar era rupta.
Au urmat trei saptamani groaznice,stateam doar in pat,nu puteam sa mai ies cu prietenii pe-afara,nu puteam sa ma mai joc,aveam voie decat sa stau intins si plin de bandaje... :\. Avand in vedere ca si-atunci aveam aceeasi prieteni care-i am si-acum,vizitele lor zilnice din acea vreme,mi-au facut acele trei saptamani mai scurte.
Chiar daca nu am copilarit cu laptopul pe genunchi,cu Iphone 3,4 sau 5,cu Adidas,Nike,Puma si ochelari de soare Ray Ban, am avut o copilarie frumoasa si de neuitat.
Si sincer sa fiu,nu mi-as schimba acea copilarie,chiar daca as putea.
Pentru mine au fost unele dintre cele mai frumoase momente din viata,momente de care mi-aduc aminte cu drag.
Cat de adevarat, aia copilarie !.
RăspundețiȘtergereNoi plangeam ca nu ne cumparau parintii o papusa/masinuta,nu un Iphone si alte nebunii.Aveam prieten/prietena abia pe la 14-15 ani,ei nici bine nu se pun pe bancile scolii si deja si-au gasit "marea iubire". Si ar mai fi multe "comparatii" da ma limitez aici, cum zice Guess Hho "Copilaria s-a maturizat SEVER!"
Nu mai lasati comentarii semnat "anonim",treceti un nume,prenume ,porecla,orice . Mersi !
RăspundețiȘtergerePffff Bitzule lasa ca iarna asta o sa avem vreme sa depanam amintiri acle la sala la Coleman si de ce nu sa traim altele mai fain ca sa ne aducem aminte si mai cu drag pe cand om fii mai batrani!;))...
RăspundețiȘtergereSau "acle pa Dambusel" :)) .
RăspundețiȘtergereGreu cu noile generatii , si nu cred ca o sa se schimbe ...cel putin nu in bine :(.
RăspundețiȘtergereIn bine,niciodata :) . Vezi pe strada copii de 10-15 ani,toti cu telefoane mobile,mp4 player si multe altele. Cand aveam eu 10 ani,nu stiam ce-i telefonu'...Doar ala fix,ala cu "cardan rotitor" :)) .Ei schimba telefonu' din an in an,eu am un telefon de 4-5 ani ... Cum ziceam,in bine n-o sa se mai schimbe niciodata !
RăspundețiȘtergere